Îmblânzirea porcilor

Am spus și-n alte rânduri (și câte nu am spus?) fără să-mi pese (câtuși de puțin) de disprețul oamenilor falsificați, că trăim printre dobitoace cu pretenții de mari gânditori, formatori de opinii (unii mănâncă adesea căcat, dar acesta este un alt subiect), un fel de neica celebri care, după ce s-au futut cu toate rangurile acestei lumi, se așază în fața poporului și încep să dea lecții, despre cum să fii, să te îmbraci, să ai copii și nevastă, cum să-ți drămuiești banii (!pe care nu-i ai) și alte nerozii din acestea. În ciuda aparențelor, nu voi scrie despre cum văd eu că ar trebui să fie lumea, căci aș muri și nu aș termina și apoi, la aproape 23 de ani ,nu-mi permit să spun că încă știu ceva, or am înțeles vreo brumă. Sunt un om întârziat, cu îndoieli felurite și încă mă zbat să înțeleg ceva din tot rahatul  albastrul care mi se întâmplă. Am cedat adesea emoțional, din cauza lipsurilor materiale, dar aceasta este o poveste cu iz de absurd pe care nu vreau să o desfășor. Sărăcia a devenit (mai ales în ultimii trei ani) un soi de voluptate, competiție cu mine și putința de a vedea că, uneori, poți să reușești și dacă nu ai pe cineva cu vreun card umflat care să te pupe-n dos. Nu aș da pe nimic naveta făcută cu picioarele ferfeniță, zilele când munceam câte 12 ore sau nopțile pe care le petreceam neputând să las o carte din mâini, curioasă de ceea ce urmează. Și dacă acesta nu e curaj, atunci nu știu ce dracu e 😀 Curaj pentru că nu am niciun leu în buzunar și aceasta nu este o metaforă. Curaj pentru că oricine ar veni să-mi promită o viață-n puf de gâscă (+multe prezervative existențiale folosite), ar primi același refuz și poate doi pumni (nu degeaba m-a învățat tata să lovesc când eram mică; știa el ce știa). Puful de gâscă, or orice altfel de arătare gingașă, mi-l procur singură în zilele în care învăț câte ceva, scriu lumea, vibrez la teatru, mă holbez la clădirile vechi și visez lucruri pe care poate nu le voi termina vreodată. Trăiesc în puful pe care îl lasă păpădiiile când sunt coapte cu certitudinea că oamenii ăștia proști care trăiesc o viață de mahala se vor trezi într-o zi. Vor renunța să se falsifice și vor strânge în brațe lucrurile care nu mor. Gata, cu prostiile. Sunt adulții care trebuie să dea lecții. Copiii (eu) încă se mai joacă. 😀

1

Anunțuri

8 gânduri despre “Îmblânzirea porcilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s