Exordiu (Teatru în stomac)

Stăteam în rând tremurând; să nu mă aleagă pe mine mă rugam șoptit și mi se părea că tot Cerul acela de mai e  aproape de viața pe care o pierdusem pentru totdeauna. De-aș fi putut să mușc din el, aș mai fi simțit talpa ei pe buză, câlcâiul și degetele subțiri. N-am ajuns să mușc. Tocmai pe mine m-a ales. Blestemat să fiu. 

.mă zvârcolesc înăuntru ca un nebun. întemnițat într-o lume normală. când eu nu vreau să scap lumea vine din toate părțile să mă salveze. opriți-vă. căci dacă vă opresc eu, vă voi pune în loc de ochi coaste și-n loc de coaste frunze. să vă împiedicați într-o toamnă, să vă rupeți sufletul și să-l peticiți cu genunchi. să vă curgă din gură inima și să râdeți. cât sânge o să curgă. cât blestem de viață în sufletul de abia acum întreg și inima dezrobită. am pulpele retinei goale. șuieră vântul. doamne cum zbiară o arătare în mine. arătarea iubirii. perfidă și greoaie. câte ia fără să ceară din mine. și mă las gol la marginea șanțului. doar cu frunza pe mine. și cât mă urăște. și cât la ea mă cheamă. mă sărută cu o jumătate de gură, spunând că veninul îl mai lasă. pentru când ne vom iubi mai tare. și eu, atât de netrebnic, voi muri din a ei cauză. buza orizontului cedează. talpa mormântului se îndoaie. trupul meu merge ca la nuntă. cântă în ploaie. se logodesc două bălți rușinate. cum vor sta ele dezbrăcate la masă? cu sânii pe afară și coapsele dezvelite? nu ți se pare o rușine că tot timpul gura ne e la vedere? spuzită cu atâtea necuvinte. cu atât ne-adevăr. atâtea săruturi. gura mea m-a uitat. s-a întors de la mine și nu-mi mai vorbește. de aceea poate scriu, căci nu am gură să o deschid și să strig. oricui. oricât. oricum. oricând. nu-mi aduc aminte dacă atunci când m-am născut aveam gură. poate eram plin de mirodenii din alte părți. știu și eu. genunchi. umeri. vene. tibie. sau nu. am fost gol și numai cuvântul a șuierat prin mine ca un nebun. sigur nu sunt Dumnezeu. nu l-am putut striga să fac vreo lume. măcar mă aude cineva? asta niciodată nu o să știu. și mă doare. dar nici asta nu o știe nimeni. trebuia să am și eu o gură. să spun unui om că sunt. să se uite la mine mirat și să-mi spună: ,,ei și? ca tine mai sunt atâția!”. iar eu să-l contrazic: ,,nu, nu! ca mine nu-i nimeni. cred că sunt căptușit cu o perdea de ochi.”. ,,ce ochi, domnule, ce proștii vorbești acolo?”, să-mi fi spus el și eu să-i răspund: ,,nicio prostie, domnule! ochii merg prin mine și se scaldă ghiftuiți de plăcere.”. el să se uite și mai lung la mine și să-mi spună cu o gură murdară: ,,du-te domnule de aici! am mai văzut tâmpiți, dar dumneata îi întreci pe toți.”. eu să mă simt fericit, deși nu știu ce înseamnă asta și să-i răspund: ,,vedeți? v-am spus că nu mai e nimeni ca mine. iubirea aceasta mi-a pătruns atât de tare sufletul, încât uneori mă confund cu ea”.

Atât am apucat să scriu pe un petic de hârtie, găsit  în niște sertare pline de dosare, cu nume groase și zeci de pagini scrise. Căutând un petic curat de hârtie, cu ochii căzând pe câte un rând, aveam impresia că voiau să știe și ce aveam în mațe, că eram niște porci într-un abator și că puteau oricând să ne taie și să ne exploreze, dintr-o curiozitate sadică, de a vedea, probabil, ce ascundem acolo unde nici noi nu știam ce zace. Îmi înghețaseră picioarele în bocanci. Ploaia rece răzbătea prin tavanul spart. Mai bine de jumătate de pat se udase. Mi-am lipit tâmpla fierbinte de zidul murdar, mirosind parcă a fecale și mucegai și m-am gândit, recunosc, aproape plângând ca un copil, că de acum toate s-au terminat și că nu mai are niciun rost că știu adevărul. La ce dracu mă mai ajuta să știu că iubirea aceasta mă putea salva din orice calvar, dacă o lepădasem de atâtea ori și când venise la mine iertându-mă, nu am avut curaj să o privesc în moalele ochilor? Vedeți? În tinerețea mea, mi s-a părut adesea că nimic nu mă poate atinge. Mulți care vor trece  cu ochii peste rândurile mele vor râde, crezând pesemne că sunt un alt sfârșit, care are de gând să predice cine știe ce prostii care nu-ți umplu mațele când ți-e foame. Nu. De ce ar minți un om înainte să moară? Cineva ar putea spune că  o poate face ca să-și bată joc de oameni; lasă-i să fie și ei nătărăi ca mine și eu să mă distrez pe seama lor. Nu este așa, căci după ce ți-ai bătut joc destul de tine,  după ce vezi că mori și viața se desfășoară altfel, simți neputință. Apoi, dintr-o dată, ca și cum te-ar salva cineva, îți dorești să faci ceva bun, oricât de mic. Și sper ca la finalul rândurilor pe care le scriu în grabă în această noapte…cineva să-mi înțeleagă moartea. Nu am fost cineva după care oamenii să plângă; nu figurez stând în vreun loc, nu am vreo figură remarcantă, nici prieteni și nici familie. Trebuie să fiu sincer și să recunosc că aș vrea să plângă cineva și după mine. Ați putea spune că este egoism, dar dacă după unii oameni plâng atâția cunoscuți, nu ar putea unul să vină de acolo și la mine? Aș fi bun și i-aș spune că nu e nevoie să plângă, ci doar să știe că voi muri. Și dacă nu poate sta cu mine când va veni vremea, măcar să știe. Nu trebuie să-l doară sau să mă jelească, ci să știe. Măcar pentru o milisecundă. Aici, noi murim pe capete ca vitele. Nu se îngrijește nimeni de hoitul nostru. Tremurăm în fiecare zi de spaimă, să nu fim aleși. Nu am fost ales de zece ani și, într-un fel, am crezut că nu se va mai întâmpla. Am îmbătrânit aici și am văzut copii murind. Mă simțeam de-al sistemului. Nemuritor. Astăzi, însă nemurirea mea s-a terminat. Nu știu cum sau de ce, dar uite că mai e puțin până la ziuă și eu trebuie să vă spun…totul. 

Nu știu dacă strada pe care stăteam eu mai este….dar mi-aș dori să o mai văd o dată.

Anunțuri

3 gânduri despre “Exordiu (Teatru în stomac)

  1. Ileana says:

    LUNĂ PLINĂ , MĂR DE-ARGINT ! Cecilia Birca
    lună plină , măr din rai
    dragostele să le dai
    tuturora – nu doar mie
    să stârneşti inimă vie
    in cei ce iubesc deja
    şi-n cei ce-au iubit cânva
    şi în cei ce n-au ştiut
    să bea din izvor-sărut,
    Să îi prinzi cu hăţ vrăjit
    Lună plină , măr de -argint!

    Dragobete fericit ! ♥♥.☆*´¨`☽ Ileana


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s